Când cei vânați spun povești despre Gondar, Bounty Hunter, nimeni nu e sigur care sunt adevărate. Pe șoptite, se spune că a fost abandonat de mic, învățând meșteșugul urmăririi ca o metoda simplă de a supraviețui. Alții aud că a fost un orfan de război, luat în grijă de către marele Soruq Vânătorul pentru a învăța meșteșugul maestrului cu spada, pe măsură ce cutreierau pădurea întunecată în căutarea vânatului mare. Alții cred că a fost un copil amărât al străzii, crescut în breasla pungașilor și tâlharilor, antrenat în artele ascunzișului și a păcălirii. În jurul focurilor de tabără în provincia sălbatică, cei ce constituie prada sa povestesc zvonurile despre munca lui Gondar, devenind din ce în ce mai înfricoșați: se spune că el a fost ce i-a dat de urmă regelui tiran Goff, la ani de zile după ce regele nebun s-a ascuns, aducând capul acestuia și sceptrul său ca dovadă. Și că el a infiltrat taberele de rebeli din Highseat, aducându-l în cele din urmă pe legendarul tâlhar White Cape la judecată pentru crimele sale. Și că el a fost cel ce a pus capăt carierei lui Soruq Vânătorul, fiind condamnat ca un criminal după ce a ucis prețuitul dragon al Prințului. Poveștile despre incredibila îndemânare a lui Gondar continuă, fiecare ispravă îndrăzneață fiind și mai de necrezut decât cea din urmă, fiecare țintă, mai evazivă. Pentru prețul potrivit, cei vânați știu că oricine poate fi găsit. Pentru prețul potrivit, chiar și cei mai măreți pot da de frică în umbre.